Ai fost vreodată într-o piață cu flori?
O piață mare, cu flori adevărate, cu sute de expozanți și oriunde te întorci dai de parfumuri minunate? Simțurile sunt luate cu navală și îți trebuie câteva secunde să îți dai seama din care parte vine mirosul crinilor, sau al freziilor, sau al trandafirilor… și câte altele?
Am fost într-un astfel de loc, în 1997, în Olanda, elevă fiind în clasa a XI-a, într-un schimb de experiență între liceul nostru și elevii unui liceu din Leiden (nordul Olandei, aproape de Marea Nordului). Niciodată și niciunde nu am mai regăsit specificul acelui loc imens, care a rămas doar în amintirea mea fiindcă filmul foto de 36 poziții nu a fost suficient și pentru minunațiile de acolo. L-am regăsit într-o seară, în 2016, când am pus câteva picături de PASSION în difuzor! Mi-a însuflețit amintirile și m-am simțit iar ca la 17 ani, parcă vedeam orașele Haga, Amsterdam și străzile lor, colegii cu care eram și… expoziția florală, cum nu am văzut alta, niciodată! Când nu mai ai amintiri în album, uiți…
Și acum, cireașa de pe tort: ai avut ocazia să revezi locuri demult vizitate? Fiindcă cele două săptămâni petrecute în Țara Lalelor au fost o aventură minunată! Și să refaci fotografia, fix în același loc? Cu fotografia veche în ghiozdan, ca reper? Aceea veche, scoasă pe hârtie într-un studio Kodak, cu 20 de ani în urmă.
Exact, despre asta vorbesc…
După 20 ani fix, eram tot în Olanda, cu mica echipă doteristă, care s-a încumetat să facă planuri pentru prima convenție europeană doTERRA. Eu, Monica, Andreea și mămica mea, cea mai scumpă și dragă doteristă! O să o cunoașteți bine pe mămica mea, este deja emblema ieșirilor noastre, mami Eta, care are mereu în buzunar o glumă simpatică, bună dispoziție și veselie oriunde mergem. Fac o mică paranteză: mămica mea este ori-ori, nu stă la povești. Cam așa:
- “Mamică, în luna mai am o ieșire, cu fetele și cu doTerra. Vii cu noi?
- Unde?”
Cam așa… Prima dată face bagajul și apoi întreabă unde. Simpatică, nu-i așa? Și îi spun Olanda, Amsterdam. Credeți că a dat înapoi? Nu a fost ieșită din țara niciodată, nu a fost cu avionul veci pururi, nu are carnet, rupe două boabe de engleză (hai, maxim trei), DAR: este curioasă, energică și mereu gata pentru ceva nou. În 14 mai eram împreună pe aeroport! Mămica mea e grozavă!
Am pus în ghiozdanul de călătorie 3 fotografii, le vedeți și voi aici. Sunt locurile în care am fost, cu 20 de ani în urmă, cu colegii și doamna directoare de la Liceul de Artă din Târgu Mureș. Și, fix în același locuri, mi-am regăsit emoția și gândul… Știți ce a fost cel mai și cel mai? Faptul că mămica mea a fost cu mine și a putut să vadă cu ochii ei unde am fost și ce locuri minunate am văzut. Pentru că, dacă nu era ea, aventura din 1997 nu s-ar fi întâmplat. Punct. L-a convins pe tăticu, a rezolvat cu școala și banii de cheltuială au venit doar din economiile ei, la care a renunțat pentru mine. De data asta, am răsfățat-o eu 🙂
1997 – 2017
În Piața Muzeelor (Museumplein), în fața sălii de concerte Concert Hall, cu un tramvai galben în spate. Am așteptat un pic, ca să ne dăm seama că acum tramvaiele sunt albastre! Și mămica mea a facut fotografia la momentul potrivit. Apoi, pe scarile de la intrarea muzeului Van Gogh, pe aceași treaptă (pe număratelea!), chiar dacă intrarea are acum arhitectura schimbată. Și, cea mai frumoasa: Madurodam, în Haga, universul miniaturilor! Cam tot în acelasi loc… Misiune îndeplinită!
Și așa, un pod peste timp s-a format, cu mămica mea de mână, după fix 20 de ani… De la câteva picături de ulei esențial, intr-o seară când am facut liniște în jurul meu…
Concert Hall
Muzeul van Gogh
madurodam
Dupa 20 ani fix… Tot eu 🙂
? O dimineața minunata va doresc!
